archívum
programajánló
Dragobete, sarbatoarea iubirii la romani - Cultura

Cultura - Substituit de Sfântul Valentin
Ziua de 24 februarie - când biserica ortodoxă sărbătorește Aflarea Capului Sfântului Ioan - este consemnată în calendarul popular ca Ziua îndrăgostiților (Dragobete), cunoscută fiind și sub denumirea de Cap de primăvară. Înainte, când sărbătoarea își avea manifestarea din plin, era ținută la date variabile (24-28 februarie, 1 și 25 martie), în diferite zone ale țării.
Un veritabil Cupidon al românilor
În societatea tradițională românească, Dragobete, fiul Dochiei, era considerat a fi o divinitate mitologică (ale cărei rădăcini pornesc încă din neolitic), patron al tinerilor îndrăgostiți, asemuit cu zeitățile dragostei de la vechii greci și romani (Eros și Cupidon). Se spune că, în această zi, păsările nemigratoare se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează și încep să-și construiască cuiburile. Păsările neîmperecheate în ziua de Dragobete rămâneau fără pui până în aceeași zi a anului viitor. Asemănător zburătoarelor, fetele și băieții trebuiau să se întâlnească pentru a fi îndrăgostiți pe parcursul întregului an.
"Dragobetele sărută fetele!"
Zeul dragostei este imaginat ca un tânăr frumos, puternic și bun, inspirator al pornirilor senzuale, dar curate, al dragostei firești la oameni, dar și la animale. Drept dovadă sunt ritualurile străvechi atestate la tracii din nordul Dunării și la cei din sudul fluviului cu același nume, rituri cum ar fi cel al înfrățirii dintre băieți și al însurățirii dintre fete, obiceiuri care sunt prezente până în secolul trecut în ceremonialul Dragobetelui: înconjurați de ceata lor, flăcăii și fetele își crestau brațul stâng în formă de cruce, suprapunându-și apoi tăieturile, gest ce era urmat de "gustarea" sângelui unul de la celălalt, devenind asftel frați, respectiv surori de cruce. Se mai spune că de Dragobete, băieții și fetele își pun straie de sărbătoare și, chiuind și zbenguindu-se, se duc în pădure pentru a culege ghiocei, micșunele sau albăstrele, iar când ceasurile se apropie de ora prânzului, coboară în goană spre sat, fiecare flăcău fugărindu-și aleasa, pe care, dacă o va prinde, îi poate fura o sărutare în văzul lumii, sărutul fiind considerat ca o logodnă pe un an de zile. "Dragobetele sărută fetele!" a devenit, tot mai mult, o zicală de necombătut.
Substituit de Sfântul Valentin
Tradiția mai spune că, în această zi, oamenii își întrerupeau toate muncile, curățându-și și aranjându-și însă casa, pentru a-l întâmpina cum se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur, ci însoțit de așa-numitele zâne Dragostele, ce le șopteau vorbe de amor îndrăgostiților. Din păcate, pentru cei mai mulți dintre români, ziua de Dragobete și-a pierdut semnificația, această sărbătoare a iubirii autohtone fiind subminată de cei care vor s-o substituie cu Sfântul Valentin, un străin, în fond, al credințelor noastre populare. Ar fi bine, așadar, să reînnoim această veche tradiție.
Un veritabil Cupidon al românilor
În societatea tradițională românească, Dragobete, fiul Dochiei, era considerat a fi o divinitate mitologică (ale cărei rădăcini pornesc încă din neolitic), patron al tinerilor îndrăgostiți, asemuit cu zeitățile dragostei de la vechii greci și romani (Eros și Cupidon). Se spune că, în această zi, păsările nemigratoare se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează și încep să-și construiască cuiburile. Păsările neîmperecheate în ziua de Dragobete rămâneau fără pui până în aceeași zi a anului viitor. Asemănător zburătoarelor, fetele și băieții trebuiau să se întâlnească pentru a fi îndrăgostiți pe parcursul întregului an.
"Dragobetele sărută fetele!"
Zeul dragostei este imaginat ca un tânăr frumos, puternic și bun, inspirator al pornirilor senzuale, dar curate, al dragostei firești la oameni, dar și la animale. Drept dovadă sunt ritualurile străvechi atestate la tracii din nordul Dunării și la cei din sudul fluviului cu același nume, rituri cum ar fi cel al înfrățirii dintre băieți și al însurățirii dintre fete, obiceiuri care sunt prezente până în secolul trecut în ceremonialul Dragobetelui: înconjurați de ceata lor, flăcăii și fetele își crestau brațul stâng în formă de cruce, suprapunându-și apoi tăieturile, gest ce era urmat de "gustarea" sângelui unul de la celălalt, devenind asftel frați, respectiv surori de cruce. Se mai spune că de Dragobete, băieții și fetele își pun straie de sărbătoare și, chiuind și zbenguindu-se, se duc în pădure pentru a culege ghiocei, micșunele sau albăstrele, iar când ceasurile se apropie de ora prânzului, coboară în goană spre sat, fiecare flăcău fugărindu-și aleasa, pe care, dacă o va prinde, îi poate fura o sărutare în văzul lumii, sărutul fiind considerat ca o logodnă pe un an de zile. "Dragobetele sărută fetele!" a devenit, tot mai mult, o zicală de necombătut.
Substituit de Sfântul Valentin
Tradiția mai spune că, în această zi, oamenii își întrerupeau toate muncile, curățându-și și aranjându-și însă casa, pentru a-l întâmpina cum se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur, ci însoțit de așa-numitele zâne Dragostele, ce le șopteau vorbe de amor îndrăgostiților. Din păcate, pentru cei mai mulți dintre români, ziua de Dragobete și-a pierdut semnificația, această sărbătoare a iubirii autohtone fiind subminată de cei care vor s-o substituie cu Sfântul Valentin, un străin, în fond, al credințelor noastre populare. Ar fi bine, așadar, să reînnoim această veche tradiție.
Crisana - Stiri Cultura - Iubire
Trimite o felicitare : Felicitari
Jocuri : TotalGames
Sponzorul acestui articol :
Ce este Internet –> MCOnet Romania : www.MCOnet.ro
Articole comune:
Informatii
Programajánló
| << | 2012 Május | >> | ||||
| H | K | Sze | Cs | P | Szo | V |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | |
| 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 |
| 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 |
| 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 |
| 28 | 29 | 30 | 31 | |||
Stiri Oradea
Magyarország hírei
Contact | Declarație de protejarea datelor | Despre noi
MCOnet 2001- 2012. - All Rights Reserved - Copyright - www.mconet.biz
MCOnet 2001- 2012. - All Rights Reserved - Copyright - www.mconet.biz
International







